Vă anunţ că deşi concursul NouaCivilitate s-a încheiat în urmă cu un an de zile, iar echipa NOBLESSE şi-a încetat astfel activitatea, în calitate de fost coordonator al unei echipe ce a luptat pentru promovarea bunului-simţ, am decis să public următorul articol, al cărui autor sunt şi pe care l-am preluat de pe blogul www.flaviangradeanu.wordpress.com, pentru a sancţiona în acest fel NESIMŢIREA venită din partea şefului statului român:

CINISM BĂSESCIAN

iulie 12, 2010 prin regalian

Aducem multumiri domnului Gabriel Oprea (fost prefect al Municipiului Bucuresti, fost ministru al Administratiei si Internelor) pentru amabilitatea de a ne acorda sprijin financiar destinat premierii celorlalti participanti clasati pe pozitii fruntase.

Avem placerea de a invita formatiunile politice pe care le reprezentati sa devina, alaturi de Synergetica, unii dintre partenerii nostri in organizarea Crosului Bunului Simt, care ne dorim sa fie de aici inainte o traditie pentru bucuresteni.  Ne-am propus sa lansam aceasta invitatie tuturor  formatiunilor politice parlamentare din Romania, pornind de la premisa girului cu care au fost investite de catre alegatori in urma alegerilor parlamentare de la finele anului 2008 si a principiului reprezentativitatii. Totodata, ne dorim sa atragem si alti parteneri sau sponsori in organizarea acestui eveniment.
Dorim sa va informam ca pentru prima editie a Crosului Bunului Simt am initiat deja discutiile cu Directia pentru Sport a Municipiului Bucuresti si am cazut de comun acord asupra datei de 30 mai 2009 pentru desfasurarea evenimentului mai sus mentionat, in Parcul Tineretului. Urmeaza sa primim celelalte aprobari de la institutiile competente.
Propunerea noastra este aceea de a purta o discutie  cu privire la posibilitatea participarii formatiunilor politice pe care le reprezentati in calitate de parteneri in organizarea acestui cros. Ne dorim ca mesajul adresat publicului sa fie urmatorul: “Alearga pentru Bunul Simt! Impreuna cu noi pentru o Romanie cu adevarat europeana”. De asemenea, legat de notiunea de civilitate, ne-am propus ca prezentul eveniment sa fie dedicat si incurajarii participarii romanilor la vot, in sensul de a-si exercita drepturile electorale. Nu ne dorim sub nicio forma promovarea unei anumite formatiuni politice, nu urmarim sa facem campanie electorala. Scopul nostru este acela de a responsabiliza cetatenii si de a-i incuraja sa aiba un comportament civilizat. De aceea ne dorim si ne asteptam la o atitudine responsabila si din partea Dumneavoastra, a reprezentantilor formatiunilor politice parlamentare din Romania, fara a promova mesaje de atragere de voturi din partea electoratului si de a face campanie electorala cu ocazia acestui eveniment.
 
Va multumim pentru atentia acordata.

1. Nu te costa nimic

Sa spui “Multumesc!”

E la fel de placut

Cand auzi “Te iubesc!”

Bucuria ce-o simti

Cand un zambet primesti

S-o oferi celorlalti

Si mereu sa zambesti!

REFREN:

Zambeste, zambeste!

Cere-ti scuze, multumeste!

E indemnul ce te cheama

Sa schimbam o lume-ntreaga.

Zambeste, zambeste!

Cere-ti scuze, multumeste!

Bucuria de-a trai

Sta-n puterea ta, sa stii!

BIS

2. Uneori mai gresim

Poate chiar si voit

Desi nu ne dorim

Rolul de nesimtit.

Cere-ti scuze, te rog;

Spune sincer “Pardon!”

Bucurosi vom trai

Invatand sa iertam.

REFREN:

Zambeste, zambeste!

Cere-ti scuze, multumeste!

E indemnul ce te cheama

Sa schimbam o lume-ntreaga.

Zambeste, zambeste!

Cere-ti scuze, multumeste!

Bucuria de-a trai

Sta-n puterea ta, sa stii!

BIS

3. Cere-ti scuze, te rog;

Spune sincer “Pardon!”

Bucurosi vom trai

Invatand sa iertam.

 Bucuria ce-o simti

Cand un zambet primesti

S-o oferi celorlalti

Si mereu sa zambesti!

REFREN

Zambeste, zambeste!

Cere-ti scuze, multumeste!

E indemnul ce te cheama

Sa schimbam o lume-ntreaga.

Zambeste, zambeste!

Cere-ti scuze, multumeste!

Bucuria de-a trai

Sta-n puterea ta, sa stii!

BIS

1)      Organizatia nonguvernamentala Synergetica a initiat un proiect de promovare a bunului-simt in randul bucurestenilor. Credeti ca era necesara o astfel de initiativa?

Este mai mult decat necesara actiunea voastra si a noastra. E pacat ca trebuie sa recurgem la asemenea actiuni ca sa amintim ca e nevoie de bun simt… dar impreuna putem face multe si vom face.

2)      Care credeti ca va fi ecoul acestui proiect? Va reusi sa schimbe ceva in comportamentul oamenilor sau este nevoie de mai mult – in sensul conlucrarii tuturor elementelor ce alcatuiesc societatea (cetateni, persoane fizice, persoane juridice, autoritati publice etc.)?

Proiectul va trage un semnal de alarma… dar trebuie sa facem o actiune de amploare pentru ca presa sa  tina cont de noi… eventual ii scoatem la un mic si la o bere… ca asa functioneaza totul in tara asta! E clar ca nu putem singuri sa reusim… avem nevoie de autoritati, in primul rand… s-ar putea ca ei sa nu aiba bunul simt sa ne dea autorizatie de mic si bereJ)…

3)      In societatea zilelor noastre este bunul-simt una dintre valorile in care oamenii ar trebui sa creada si pe care sa o respecte? si de ce?

Este … fara doar si poate… lipsa de bun simt se vede peste tot si este promovata intens de emisiunile tv in care vulgaritatea, circul monden si pusul poalelor in cap au devenit subiecte cu audienta record… oamenii au inteles gresit libertatea de exprimare… si au trait prea mult cu pumnul in gura… acum au, in sfarsit, ocazia sa arate cine sunt… i-am acceptat 20 de ani… dar mai putem?

4)      Cine credeti ca are o influenta mai mare in formarea si cultivarea bunului-simt: familia, scoala sau mediul social?

Familia este prima vinovata… ea raspunde de cei 7 ani de-acasa… nu cred ca scoala sau mediul pot distruge vreodata ceea ce s-a cladit in copilarie… cand vad un nesimtit pe strada, stiu sigur cum ii sunt parintii.

5)      Timpul de care dispuneti va permite sa interactionati cu oamenii de rand?

Da… ocupatia mea imi da sansa sa intalnesc saptamanal sute de romani din provincie, din satele si comunele romanesti… oameni atat de simpli si de curati… si atata de sfiosi si mirati ca au ajuns, in sfarsit, la capitala…

Din ceea ce ati observat pana acum, au uitat bucurestenii de bunul-simt sau nu? dar romanii, in general?

Nu sunt multi bucuresteni get-beget… sunt multi venetici, adunaturi sau scursuri… sunt romani de peste tot… aici intervine lupta pentru existenta. Iar cei ajunsi in Bucuresti sunt mai inraiti, mai caini, mai nesimtiti pentru ca aici e viata mai grea… sunt multi iar intr-o multime fara bun simt nu poti razbi decat daca esti ca ei… daca ati sti cat de diferiti sunt oamenii din tara… si mai ales cei de la tara…

6)       Credeti ca jurnalistii si oamenii din media au sau nu un rol determinant in cultivarea bunului-simt?

Au un rol mare, dar nu determinant… cei din presa emit judecati de valoare si tin cu poporul doar de dragul de a fi impotriva autoritatilor… dar de multe ori poarta doar niste masti… sunt multi lipsiti de bun simt iar exemplul lor nu face decat sa induca un model de urmat de catre cei care abia asteapta un mod “legal” de a o face. Artistii au alta sansa… prin muzica si dans, prin poezie si arta, in genere, ajung mai usor in sufletul omului… suntem un popor care actioneaza emotional iar artistii chiar pot deveni trend-setteri intr-o directie sau alta… ei au puterea de a servi ca exemplu… sa ne amintim de curentul BUG MAFIA si de versurile si modul lor de a se imbraca… totul a fost urmat intocmai de pustani si nu numai… asa ca trebuie sa fim atenti la artistii pe care ii promovam… ei reprezinta o stare emotionala a unui popor.

7)       Am observat ca mass-media cauta sa ofere senzationalul, de multe ori cu orice pret…care credeti ca ar trebui sa fie limita decentei in a oferi opiniei publice informatiile ce o pot interesa?

S-a depasit demult limita decentei…regret comunismul din punctul asta de vedere… se cauta orice provoaca scandal si daca mai are si tenta sexuala, se uita lumea ca la circ… si ii place… scuipa seminte si da volumul mai tare… isi suna si vecinii… daca vrei sa arati ca ai valoare si o faci decent, rade lumea de tine… de parca vii de la tara… CNA-ul greseste mult… eu as face niste bareme de expunere a unor subiecte si as amenda tot ce incalca simplele reguli de bun simt… dar banii in televiziuni vin din publicitate, care publicitate vine din audienta, care audienta vine de la cei ce scuipa seminte… si dau sms-uri daca sa bea sau nu Nikita clor la DD in direct.

       Este bunul-simt unul dintre ingredientele succesului in cariera si in viata? Ce le recomandati oamenilor si in special tinerilor pentru a se bucura de o viata frumoasa si implinita: sa le pese de semenii lor si sa dea dovada de bun-simt sau sa fie interesati doar de propria persoana fara a-si face prea multe griji in privinta propriului comportament?

Bunul simt te tine deoparte… ca sa reusesti iti trebuie tupeu… de obicei, tupeul nu e compatibil cu buna educatie, pentru ca te-au invatat ai tai sa dai buna ziua frumos si sa duci sacosa vecinei de la 6 in timp ce-i deschizi usa liftului… nu poti sa ai tupeu cand esti educat asa… le-as recomanda tinerilor sa fie educati cu cine merita si tupeisti cu cei care o merita… pentru ca te calca in picioare si daca te vad cu capul plecat, te iau si de prost… sa stie ce vor dar s-o faca  demn si cu respect fata de el insusi, in primul rand… insa nu sa plece capul… pentru ca e pierdut.

9)       Este greu sa ne recunoastem greselile si sa ne cerem scuze?

Da, pentru ca avem un orgoliu venit din crisparile unei saracii care ne obliga sa fim “prosti si cu coada sus”… cum sa spunem multumesc sau pardon? Asta inseamna inferioritate si cedare in fata celuilalt… doamne fereste!! …

 Este greu sa fim amabili? Sa zambim si sa spunem “multumesc!”? Am fi onorati daca la sfarsitul acestui interviu ati adresa tuturor indemnul echipei Noblesse: “Noblesse oblige… Zambeste, cere-ti scuze, multumeste!”

 Este foarte greu cand nici nu ai auzit in casa cuvantul asta… repet: avem marea datorie sa schimbam ceva si trebuie sa incepem cu noi… sa ne privim si sa ne aratam cu degetul… asa nu se mai poate!! Sunt alaturi de voi si va multumesc ca v-ati gandit la mine… nu sunt un om asa important, dar sunt un frustrat ca nu ma pot bucura de ceea ce inseamna romani adevarati… ci doar de mitocanii si arogante imprumutate…

               ZAMBESTE! CERE-TI SCUZE!! MULTUMESTE!!

Interviu

1)      Organizatia nonguvernamentala Synergetica a initiat un proiect de promovare a bunului-simt in randul bucurestenilor. Credeti ca era necesara o astfel de initiativa?

Bunul simţ este valoarea care lipseşte cel mai mult din viaţa noastră acum.  Exagerând puţin, aş spune că, dacă bunul simţ ar contamina toate domeniile şi toţi oamenii cu care fiecare dintre noi are de-a face zi de zi, România s-ar apropia puţin de ţara pe care ne-o dorim.

2)      Care credeti ca va fi ecoul acestui proiect? Va reusi sa schimbe ceva in comportamentul oamenilor sau este nevoie de mai mult – in sensul conlucrarii tuturor elementelor ce alcatuiesc societatea (cetateni, persoane fizice, persoane juridice, autoritati publice etc.)?

Fiecare proiect trebuie să plece la drum cu speranţă, convingere în propriile obiective şi credinţa că reuşita e posibilă. Ceea ce desparte simplul idealism de reuşita adevărată este încrederea că poţi schimba lumea, dacă atragi de partea ta suficienţi oameni care cred în aceleaşi lucruri ca tine. Iar eu văd în jurul meu foarte mulţi români care visează la o Românie a bunului simţ. Eu însumi sunt unul dintre ei.

3)      In societatea zilelor noastre este bunul-simt una dintre valorile in care oamenii ar trebui sa creada si pe care sa o respecte? si de ce?

Aş spune că este fundamentul tuturor celorlalte valori. Putem fi diferiţi, în ceea ce priveşte calităţile sau aspiraţiile noastre. Putem veni dinspre origini diverse şi ne putem îndrepta către ţinte distincte, dar bunul simţ ar trebui să guverneze viaţa noastră împreună. Şi aici mă refer nu doar la noi ca indivizi, ci şi la instituţiile care există pentru a ne sluji, şi la toate formele noastre de interacţiune cu acestea.

4)      Cine credeti ca are o influenta mai mare in formarea si cultivarea bunului-simt: familia, scoala sau mediul social?

Toate împreună. Aş mai adăuga acestei enumerări, pe o poziţie aparte, şi mass-media, care, fiind o cutie de rezonanţă a tuturor lucrurilor care se întâmplă în spaţiul public, generează ecouri şi transmite mai departe mesajele pe care le primeşte. Şi i-aş mai adăuga şi pe oamenii care se exprimă în spaţiul public, fie ei “formatori de opinie”, sau personalităţi de top, sau vedete din felurite domenii. Cu siguranţă însă că un semnal al schimbării, al readucerii acestei valori în viaţa noastră trebuie să vină din toate aceste direcţii, pentru ca el să fie auzit şi asumat de cât mai mulţi, să pătrundă în modul lor de a gândi şi de a se raporta la ceilalţi.

5)      Timpul de care dispuneti va permite sa interactionati cu oamenii de rand? din ceea ce ati observat pana acum, au uitat bucurestenii de bunul-simt sau nu? dar romanii, in general?

O mare parte a timpului meu este rezervat în mod special interacţiunii cu oamenii. Am fost tentat să spun “discuţiilor”. Însă de foarte multe ori oamenii îşi doresc mai mult decât orice să fie auziţi.  După mulţi ani în care au fost ei ascultătorii, după câţiva ani, mai recenţi, mai agitaţi, în care şi-au simţit aşteptările înşelate mai mult ca oricând, oamenii nu mai au răbdare să asculte. Iar mulţi dintre ei cer, în aceste convorbiri, mai ales un lucru: bun simţ, dinspre politicieni, oficiali, instituţii – dinspre toţi cei care conduc, într-o formă sau alta. Aşa că, înainte de a le pretinde bucureştenilor sau celorlalţi români ceva – fie şi mai mult bun simţ – e important ca acest semnal să vină dinspre noi.

6)              Credeti ca oamenii politici pot avea un rol esential in cultivarea bunului-simt? In cazul unui raspuns afirmativ: Prin exemplul personal sau prin masurile intreprinse?

Da, cu siguranţă da. Prin exemplul personal – adică prin modul în care ne construim propria existenţă, prin modul în care apărem de fiecare dată în faţa tuturor, prin modul în care ne creştem copiii, prin modul de a vorbi şi celor care ne plac, şi celor care ne plac mai puţin, prin modul în care ne trăim victoriile şi înfrângerile. Şi prin măsurile pe care le luăm, fiecare în rolul care i-a fost desemnat. Eu cred că e momentul ca în România să vină la putere o doctrină nouă: doctrina bunului simţ.

7)      Avand in vedere faptul ca atat anul 2008 –prin alegerile locale si apoi cele parlamentare-, cat si anul 2009- prin alegerile europarlamentare si cele prezidentiale- au un pronuntat caracter electoral, considerati ca  absenteismul de la vot este o dovada a lipsei bunului-simt in randul alegatorilor sau este mai degraba o sanctiune a acestora impotriva clasei politice din Romania? In aceeasi ordine de idei, considerati ca parlamentarii care nu se prezinta la sedintele camerelor in care au fost alesi dau dovada de lipsa de bun-simt sau nu fata de alegatorii care i-au votat si fata de cetateni, in general, ale caror interese ar trebui in mod normal sa le reprezinte?

Cu siguranţă neprezentarea la vot e o formă de a sancţiona clasa politică. Dar nu oamenii trebuie certaţi pentru asta. Ei aleg să stea acasă în ziua scrutinului fiindcă politica nu le mai spune nimic, fiindcă dezbaterea politică a ultimilor ani s-a redus la un spectacol de circ şi fiindcă ei, alegătorii, par din ce în ce mai excluşi din ecuaţia politică. Ei privesc la televizor cum politicienii pun în scenă un scenariu din care oamenii lipsesc cu desăvârşire şi există, în schimb, intrigi, răzbunări, arestări, discursuri, toate complet desprinse de viaţa omului obişnuit. În privinţa şedinţelor, eu v-aş propune şi un clasament alternativ: numărul de întâlniri directe cu oamenii, pe care fiecare parlamentar le are în ţară. În comunitatea unde a fost ales sau oriunde pe teritoriul României. Să nu uităm că a fi parlamentar înseamnă a reprezenta. Iar acţiune de reprezentare înseamnă, mai întâi, să cunoşti şi să înţelegi ce vor oamenii de la tine, şi abia apoi să duci mai departe cerinţele lor. Nu statistica te face eficient, ci puterea de a prelua şi de a transmite voinţa oamenilor.

      Este bunul-simt unul dintre ingredientele succesului in cariera si in viata? Ce le recomandati oamenilor si in special tinerilor pentru a se bucura de o viata frumoasa si implinita: sa le pese de semenii lor si sa dea dovada de bun-simt sau sa fie interesati doar de propria persoana fara a-si face prea multe griji in privinta propriului comportament?

Cred că scenariul de viaţă e o decizie a fiecăruia. La fel, alegerea între egoism sau altruism, între a trăi mai mult pentru tine sau mai mult pentru ceilalţi. Însă bunul simţ trebuie să fie fundamentul oricărei alegeri. 

    9) Este greu sa ne recunoastem greselile si sa ne cerem scuze? Este greu sa fim amabili? Sa zambim si sa spunem “multumesc!”?

Nu ştiu dacă e cazul să zâmbim neapărat – nu cred că vremurile ne permit! – dar să ne recunoaştem greşelile sau să mulţumim celui care ne-a ajutat e mai mult decât firesc, şi nu ne cere nici un efort. Fetiţa mea, de exemplu, spune “Mulţumesc”, fără adresă, când se trezeşte dimineaţa şi vede că e o zi însorită. Este modul ei de a-şi exprima bucuria pentru un lucru care îi face plăcere. Am învăţat-o cu mult imp în urmă, acest principiu pe care îl promovaţi şi dvs,

“Zambeste, cere-ti scuze, multumeste!”, şi i se par cele mai naturale gesturi din lume. Un înţelept roman spunea că fiecare fiinţă umană reprezintă un prilej pentru a fi bun, pentru a fi amabil. Fiecare dintre noi are şansa de a-i da dreptate. Şi împreună, chiar putem construi o realitate în care să ne putem creşte copiii cu linişte şi seninătate.

Cateodata prea multe reguli sunt contra-productive. Putin mai multa libertate cateodata genereaza responsabilitatea de a dobandi educatie tacita.

F.G.: Organizatia nonguvernamentala Synergetica a initiat un proiect de promovare a bunului simt in randul bucurestenilor. Credeti ca era necesara o astfel de initiativa?

C.T.: Foarte necesara. Bunul simt sufera in Romania, impreuna cu simtul masurii. Ambele sunt coplesite de mitocanie si de lacomie.

F.G.: Care credeti ca va fi ecoul acestui proiect? Va reusi sa schimbe ceva in comportamentul oamenilor sau este nevoie de mai mult – in sensul conlucrarii tuturor elementelor ce alcatuiesc societatea (cetateni, persoane fizice, persoane juridice, autoritati publice etc.)?

C.T.: Sunt sceptic cu privire la schimbarea comportamentului oamenilor. Asta se poate face in cateva generatii si depinde de educatia din familie si din scoli.

F.G.: In societatea zilelor noastre este bunul-simt una dintre valorile in care oamenii ar trebui sa creada si pe care sa o respecte? si de ce?

C.T.: Categoric, DA. Intr-o societate in care vechile repere morale se pierd in neant, succesul este cel mai prost profesor  posibil, pentru ca ii face  pe unii oameni  sa se creada infailibili si apoi, daca sunt lipsiti de modestie si de bun simt, ii tintuieste la pamant.

F.G.: Cine credeti ca are o influenta mai mare in formarea si cultivarea bunului-simt: familia, scoala sau mediul social?

C.T.: Toate trei, cu mentiunea ca mediul social (asa zisul anturaj) poate “distruge” tot ceea ce “construiesc” familia si scoala.

F.G.: Timpul de care dispuneti va permite sa interactionati cu oamenii de rand? din ceea ce ati observat pana acum, au uitat bucurestenii de bunul-simt sau nu? dar romanii, in general?

C.T.: Alegerea mea, prin vot uninominal, in Senatul Romaniei, nu m-a facut sa pierd contactul cu oamenii, cu realitatea vietii de zi cu zi. Bucurestenii, spre deosebire  de romanii din alte zone ale tarii, sunt corigenti la materia “bun simt”. Mergeti de exemplu la Sibiu sau la Brasov sau la Timisoara si va veti mira ca acolo oamenii sunt mai calmi, nu se cearta intre ei ca bucurestenii (indeosebi in mijloacele de transport in comun), se mai si saluta chiar daca nu se cunosc personal, sunt mai “bine crescuti”. Romanii, in general, sunt oameni cu bun simt. Mai sunt si exceptii negative cu care, din pacate, ne-am obisnuit…

F.G.: Credeti ca jurnalistii si oamenii din media au sau nu un rol determinant in cultivarea bunului-simt?[in cazul unui raspuns afirmativ]: Primeaza in acest sens exemplul personal sau natura subiectelor dezbatute si modul in care sunt prezentate acestea?

 C.T.: Da. Dar, oamenii din media, nu generalizez, din motive de tiraj sau de audienta, sunt de cele mai multe ori atrasi de subiecte pe care le pot denumi “cei  trei S”: sex, scandal, si sange (crime, violuri, spargeri, talharii, etc.) Exemplul personal? Amintiti-va sondajele facute printre tineri, in urma carora am aflat care sunt modelele de viata spre care tind. De cate ori ati citit in presa despre felul cum traiesc si cum muncesc actori, regizori, scriitori, artisti plastici, muzicieni (ma refer la cei care chiar stiu sa cante) care sa constituie modele de urmat?

F.G.: Am observat ca mass-media cauta sa ofere senzationalul, de multe ori cu orice pret…care credeti ca ar trebui sa fie limita decentei in a oferi opiniei publice informatiile ce o pot interesa?

C.T.: Aceasta intrebare contine si o jumatate de raspuns. Cealalta jumatate:  nu mai exista nici o limita a decentei. Priviti emisiunile TV: prost gust, vulgaritate, exprimare triviala, violenta verbala. Modele? Naomi, Nikita, s.a.m.d.

F.G.: Care este legatura intre bunul-simt si FAIR PLAY? De ce unii oameni, din pacate din ce in ce mai multi, nu inteleg ca fotbalul (sau orice alt sport) se joaca pe teren si ca e firesc sa isi incurajeze echipa favorita, in loc sa recurga la violenta si la ura impotriva adversarilor si sustinatorilor echipelor adverse? Mai exista sperante in acest sens?

 C.T.: Din ce in ce mai putine. Am pledat “o viata intreaga” pentru fair-play, adica pentru respectul adversarului, arbitrului, spectatorilor. Recunosc ca pledoaria mea a esuat. Din sport, fair-play-ul e pe cale de disparitie si, mai trist, dispare si din viata noastra. Uitati-va la talk-show-urile  politice de pe micile ecrane: declaratiile sunt  prea adesea un concurs de frazeologie necinstita. Se cauta a se distruge imaginea adversarului, ameliorand-o pe cea proprie.  Totul este permis in numele eficacitatii. Este aproape necinstea ridcata la rang de principiu, in argumentatie si motivatii.

F.G.:  Este bunul-simt unul dintre ingredientele succesului in cariera si in viata? Ce le recomandati oamenilor si in special tinerilor pentru a se bucura de o viata frumoasa si implinita: sa le pese de semenii lor si sa dea dovada de bun-simt sau sa fie interesati doar de propria persoana fara a-si face prea multe griji in privinta propriului comportament?

C.T.: Nu dau sfaturi. Scriitorul irlandez Oscar Wilde spunea ca a da sfaturi e o prostie. Spun totusi “o prostie”: nu va pierdeti speranta in mai bine pentru ca trebuie sa indraznesti si sa speri acolo unde crezi ca nu e posibil! Indrazniti sa fiti voi insiva, infruntati adevarul pentru ca omul curajos este o forta!

F.G.:  Este greu sa ne recunoastem greselile si sa ne cerem scuze? Este greu sa fim amabili? Sa zambim si sa spunem “multumesc!”? Am fi onorati daca la sfarsitul acestui interviu ati adresa tuturor indemnul echipei Noblesse: “Noblesse oblige… Zambeste, cere-ti scuze, multumeste!”

C.T.: La indemnul echipei “Noblesse oblige … Zambeste, cere-ti scuze, multumeste! “…”. adaug inca un indemn: “Daca vrei sa fii fericit, fii intelegator!”