Crin Antonescu
Interviu
1) Organizatia nonguvernamentala Synergetica a initiat un proiect de promovare a bunului-simt in randul bucurestenilor. Credeti ca era necesara o astfel de initiativa?
Bunul simţ este valoarea care lipseşte cel mai mult din viaţa noastră acum. Exagerând puţin, aş spune că, dacă bunul simţ ar contamina toate domeniile şi toţi oamenii cu care fiecare dintre noi are de-a face zi de zi, România s-ar apropia puţin de ţara pe care ne-o dorim.
2) Care credeti ca va fi ecoul acestui proiect? Va reusi sa schimbe ceva in comportamentul oamenilor sau este nevoie de mai mult – in sensul conlucrarii tuturor elementelor ce alcatuiesc societatea (cetateni, persoane fizice, persoane juridice, autoritati publice etc.)?
Fiecare proiect trebuie să plece la drum cu speranţă, convingere în propriile obiective şi credinţa că reuşita e posibilă. Ceea ce desparte simplul idealism de reuşita adevărată este încrederea că poţi schimba lumea, dacă atragi de partea ta suficienţi oameni care cred în aceleaşi lucruri ca tine. Iar eu văd în jurul meu foarte mulţi români care visează la o Românie a bunului simţ. Eu însumi sunt unul dintre ei.
3) In societatea zilelor noastre este bunul-simt una dintre valorile in care oamenii ar trebui sa creada si pe care sa o respecte? si de ce?
Aş spune că este fundamentul tuturor celorlalte valori. Putem fi diferiţi, în ceea ce priveşte calităţile sau aspiraţiile noastre. Putem veni dinspre origini diverse şi ne putem îndrepta către ţinte distincte, dar bunul simţ ar trebui să guverneze viaţa noastră împreună. Şi aici mă refer nu doar la noi ca indivizi, ci şi la instituţiile care există pentru a ne sluji, şi la toate formele noastre de interacţiune cu acestea.
4) Cine credeti ca are o influenta mai mare in formarea si cultivarea bunului-simt: familia, scoala sau mediul social?
Toate împreună. Aş mai adăuga acestei enumerări, pe o poziţie aparte, şi mass-media, care, fiind o cutie de rezonanţă a tuturor lucrurilor care se întâmplă în spaţiul public, generează ecouri şi transmite mai departe mesajele pe care le primeşte. Şi i-aş mai adăuga şi pe oamenii care se exprimă în spaţiul public, fie ei “formatori de opinie”, sau personalităţi de top, sau vedete din felurite domenii. Cu siguranţă însă că un semnal al schimbării, al readucerii acestei valori în viaţa noastră trebuie să vină din toate aceste direcţii, pentru ca el să fie auzit şi asumat de cât mai mulţi, să pătrundă în modul lor de a gândi şi de a se raporta la ceilalţi.
5) Timpul de care dispuneti va permite sa interactionati cu oamenii de rand? din ceea ce ati observat pana acum, au uitat bucurestenii de bunul-simt sau nu? dar romanii, in general?
O mare parte a timpului meu este rezervat în mod special interacţiunii cu oamenii. Am fost tentat să spun “discuţiilor”. Însă de foarte multe ori oamenii îşi doresc mai mult decât orice să fie auziţi. După mulţi ani în care au fost ei ascultătorii, după câţiva ani, mai recenţi, mai agitaţi, în care şi-au simţit aşteptările înşelate mai mult ca oricând, oamenii nu mai au răbdare să asculte. Iar mulţi dintre ei cer, în aceste convorbiri, mai ales un lucru: bun simţ, dinspre politicieni, oficiali, instituţii – dinspre toţi cei care conduc, într-o formă sau alta. Aşa că, înainte de a le pretinde bucureştenilor sau celorlalţi români ceva – fie şi mai mult bun simţ – e important ca acest semnal să vină dinspre noi.
6) Credeti ca oamenii politici pot avea un rol esential in cultivarea bunului-simt? In cazul unui raspuns afirmativ: Prin exemplul personal sau prin masurile intreprinse?
Da, cu siguranţă da. Prin exemplul personal – adică prin modul în care ne construim propria existenţă, prin modul în care apărem de fiecare dată în faţa tuturor, prin modul în care ne creştem copiii, prin modul de a vorbi şi celor care ne plac, şi celor care ne plac mai puţin, prin modul în care ne trăim victoriile şi înfrângerile. Şi prin măsurile pe care le luăm, fiecare în rolul care i-a fost desemnat. Eu cred că e momentul ca în România să vină la putere o doctrină nouă: doctrina bunului simţ.
7) Avand in vedere faptul ca atat anul 2008 –prin alegerile locale si apoi cele parlamentare-, cat si anul 2009- prin alegerile europarlamentare si cele prezidentiale- au un pronuntat caracter electoral, considerati ca absenteismul de la vot este o dovada a lipsei bunului-simt in randul alegatorilor sau este mai degraba o sanctiune a acestora impotriva clasei politice din Romania? In aceeasi ordine de idei, considerati ca parlamentarii care nu se prezinta la sedintele camerelor in care au fost alesi dau dovada de lipsa de bun-simt sau nu fata de alegatorii care i-au votat si fata de cetateni, in general, ale caror interese ar trebui in mod normal sa le reprezinte?
Cu siguranţă neprezentarea la vot e o formă de a sancţiona clasa politică. Dar nu oamenii trebuie certaţi pentru asta. Ei aleg să stea acasă în ziua scrutinului fiindcă politica nu le mai spune nimic, fiindcă dezbaterea politică a ultimilor ani s-a redus la un spectacol de circ şi fiindcă ei, alegătorii, par din ce în ce mai excluşi din ecuaţia politică. Ei privesc la televizor cum politicienii pun în scenă un scenariu din care oamenii lipsesc cu desăvârşire şi există, în schimb, intrigi, răzbunări, arestări, discursuri, toate complet desprinse de viaţa omului obişnuit. În privinţa şedinţelor, eu v-aş propune şi un clasament alternativ: numărul de întâlniri directe cu oamenii, pe care fiecare parlamentar le are în ţară. În comunitatea unde a fost ales sau oriunde pe teritoriul României. Să nu uităm că a fi parlamentar înseamnă a reprezenta. Iar acţiune de reprezentare înseamnă, mai întâi, să cunoşti şi să înţelegi ce vor oamenii de la tine, şi abia apoi să duci mai departe cerinţele lor. Nu statistica te face eficient, ci puterea de a prelua şi de a transmite voinţa oamenilor.
8) Este bunul-simt unul dintre ingredientele succesului in cariera si in viata? Ce le recomandati oamenilor si in special tinerilor pentru a se bucura de o viata frumoasa si implinita: sa le pese de semenii lor si sa dea dovada de bun-simt sau sa fie interesati doar de propria persoana fara a-si face prea multe griji in privinta propriului comportament?
Cred că scenariul de viaţă e o decizie a fiecăruia. La fel, alegerea între egoism sau altruism, între a trăi mai mult pentru tine sau mai mult pentru ceilalţi. Însă bunul simţ trebuie să fie fundamentul oricărei alegeri.
9) Este greu sa ne recunoastem greselile si sa ne cerem scuze? Este greu sa fim amabili? Sa zambim si sa spunem “multumesc!”?
Nu ştiu dacă e cazul să zâmbim neapărat – nu cred că vremurile ne permit! – dar să ne recunoaştem greşelile sau să mulţumim celui care ne-a ajutat e mai mult decât firesc, şi nu ne cere nici un efort. Fetiţa mea, de exemplu, spune “Mulţumesc”, fără adresă, când se trezeşte dimineaţa şi vede că e o zi însorită. Este modul ei de a-şi exprima bucuria pentru un lucru care îi face plăcere. Am învăţat-o cu mult imp în urmă, acest principiu pe care îl promovaţi şi dvs,
“Zambeste, cere-ti scuze, multumeste!”, şi i se par cele mai naturale gesturi din lume. Un înţelept roman spunea că fiecare fiinţă umană reprezintă un prilej pentru a fi bun, pentru a fi amabil. Fiecare dintre noi are şansa de a-i da dreptate. Şi împreună, chiar putem construi o realitate în care să ne putem creşte copiii cu linişte şi seninătate.
One Response »
Noblesse Oblige 